Vrei să afli cât de mult îți folosești limba? Încearcă să mănânci un con de înghețată sau să îți cânți melodia preferată fără ea. Ai nevoie de limba ta pentru mestecat, înghițit și cântat. Și nu uita de vorbit și gustat!
Întorsătură de situație
Ți-a spus cineva vreodată că limba este un mușchi? Ei bine, asta este numai parțial adevărat: Limba este de fapt alcătuită din mai multe grupe de mușchi. Acești mușchi merg în diferite direcții, pentru a duce la bun sfârșit toate rolurile limbii.
Partea din față a limbii este foarte flexibilă și foarte mobilă, lucrând împreună cu dinții pentru a crea diferite tipuri de cuvinte. Această parte te ajută și să mănânci, ajutând la mutarea mâncării în gură, în timp ce mesteci. Limba împinge mâncarea către dinții din spate, care o vor zdrobi.
Mușchiul din spatele limbii te ajută să faci diferite sunete, ca și literele „k” și „g”. Încearcă să spui aceste litere încet și vei simți cum partea din spate a limbii se mișcă împotriva părții superioare a gurii, pentru a crea sunetele.
Tot acea parte a limbii este importantă și pentru mâncat. Odată ce mâncarea este pisată și amestecată cu salivă sau scuipat, mușchii din spate încep să muncească. Deplasează și împing o mică parte de mâncare împreună cu saliva către esofag, care este un tub ce conduce mâncarea din gât până în stomac.
Limba este fixată strâns
Te-ai întrebat vreodată ce te reține să îți înghiți limba? Uită-te în oglindă la ceea ce se află sub limba ta și vei vedea frenulul lingual. Aceasta este o membrană (un strat subțire de țesut) care conectează limba de partea de jos a gurii. De fapt, toată baza limbii este ancorată ferm de partea de jos a gurii, astfel că nu o să-ți poți înghiți limba, nici dacă încerci!
Părți gustoase
Nu îndepărta oglinda încă! Uită-te la limba ta încă o dată, însă de data asta, uită-te cu atenție la suprafața ei. Observă cum este de aspră și cu mici umflături – spre deosebire de partea inferioară a limbii, care este foarte netedă. Asta se întâmplă deoarece partea superioară a limbii este acoperită cu un strat de mici umflături numite papile gustative. Papilele ajută la prinderea mâncării pe care o deplasează în gură, în timp ce mesteci. Acestea conțin mugurii gustativi. Astfel, poți gusta totul, de la mere până la dovlecei! Oamenii se nasc cu aproximativ 10 000 de muguri gustativi. Pe măsură ce o persoană îmbătrânește, o parte din mugurii gustativi mor. O persoană în vârstă poate avea doar 5 000 de muguri gustativi! De aceea, unele feluri de mâncare au un gust mai puternic pentru tine decât pentru un adult. Papilele gustative pot detecta gustul dulce, acru, amar și sărat.
Gusturi călătoare
Prin urmare, cum îți dai seama ce gust are ceva? Fiecare mugur este alcătuit din celule ale gustului, care au peri sensibili microscopici numiți microvili. Acele firișoare de păr trimit mesaje către creier care interpretează semnalele și identifică gustul pentru tine.
Identificatul gusturilor este modul creierului de a-ți spune ceea ce se întâmplă în gura ta, iar în unele cazuri să îți mențină siguranța. Ai băut vreodată lapte care avea un gust ciudat? Când laptele a lovit mugurii gustativi, aceștia au trimis impulsuri nervoase către creier – „Este lapte și are gust ciudat!” Odată ce creierul a deslușit impulsurile nervoase, recunoaște gustul ca pe unul periculos și tu ai știut că nu trebuie să bei laptele.
Unele lucruri îți pot face receptorii mugurilor gustativi mai puțin sensibili, cum ar fi băuturile și alimentele reci. Un baton de suc de înghețată, nu va fi la fel de dulce ca sucul de fructe în sine. Dacă vei ține în gură un cub de gheață, chiar înainte să mănânci ceva ce nu îți place, nu vei mai observa gustul rău.
Prietenul limbii
Ultima dată când ai fost răcit iar nasul tău era înfundat, ai observat că mâncarea nu mai are un gust la fel de puternic ca înainte? Ei bine, asta se întâmplă datorită faptului că limba nu este complet responsabilă pentru gustatul a diferite arome – primește ajutor din partea nasului.
Nasul te ajută să simți gustul alimentelor, înainte ca acestea să ajungă în gură și pe măsură ce mesteci și înghiți. Mirosurile puternice pot să provoace o confuzie a mugurilor gustativi. Încearcă să ții o felie de ceapă sub nasul tău, în timp ce mănânci un măr. Ce gust simți?
Limba primește ajutor și de la dinții, buzele și gura ta. Dinții ajută la sfărâmarea alimentelor, în timp ce limba amestecă mâncarea în gură. Iar fără dinți, buze și cerul gurii, limba ta nu ar fi capabilă să producă sunete ce vor forma cuvinte.
Saliva este, de asemenea, un prieten al limbii. O limbă uscată nu poate simți nimic, prin urmare saliva îi conferă limbii ajutor, menținând-o umedă. Saliva umezește mâncarea și ajută la degradarea ei, lucru ce îi ușurează limbii munca de a împinge mâncarea pentru a o înghiți.
Lupta contra germenilor
Dacă toate astea nu ar fi de ajuns, limba te ajută și să nu te îmbolnăvești. Aceasta prezintă ceva numit amigdala linguală. „Lingual” este un cuvânt medical folosit pentru ceva legat de limbă, iar amigdalele sunt mici mase de țesut care ajută la filtrarea germenilor ce pot cauza o infecție în corp.
Dar, atunci când ai amigdalită, este amigdala linguală cea afectată. Amigdalita afectează amigdalele palatine, care sunt două mingi de țesut, de-o parte și de alta a limbii.
Amigdala linguală, amigdalele palatine și polipii nazali, fac parte dintr-un sistem mai mare, care se luptă cu infecțiile din corpul tău.
Limba este un muncitor puternic
Cu toată acea vorbărie, amestecatul mâncării, înghițitul, gustatul și luptatul împotriva germenilor, limba ta are o clipă de odihnă?
Nu, nici chiar atunci când dormi. Aceasta se ocupă cu împinsul salivei către gât pentru a fi înghițită.
Este un lucru bun, altfel, am saliva pe toată suprafața pernei. Menține-ți limba în formă prin perierea acesteia ca și a dinților și evită mâncărurile foarte fierbinți. O limbă arsă nu este deloc amuzantă!
