Disciplinarea copilului de 1-3 ani

0
1064

Există vreun părinte care să nu fi simțit un atașament și o dragoste completă pentru copilul său și – în același timp – frustrare și mânie?

Micuții noștri dragi, ne testează limitele pentru că, de fapt, ei testează toate limitele din jurul lor. În fiecare zi, puțin câte puțin, își perfecționează abilitățile și fac isprăvi, fiind nerăbdători și entuziasmați să folosească mai departe ceea ce învață.

Câteodată este dificil să faci un copil să se conformeze, dar acest fapt trebuie adus la îndeplinire. Stabilind reguli și limite acum – când copilul învață care comportament este acceptabil – ajută la prevenirea problemelor mai mari, care-ar putea să apară mai târziu.

Iată câteva modalități care te-ar putea ajuta să-ți păstrezi copilul pe drumul cel bun.

Fii consecvent(ă)

Când discutăm despre disciplină, este foarte important să fii consecvent(ă). Părinții care nu sunt fideli regulilor stabilite și care nu suportă consecințele firești ale propriilor greșeli, de obicei, nu au copii diferiți de ei – aceștia vor avea copii care îi vor imita. Spre exemplu, dacă-i spui copilului că trebuie să stea singur în camera lui pentru câteva minute – ca urmare a unui comportament nepotrivit – fii sigur(ă) că acesta va opune rezistență. Însă, avertismentele pentru lucrurile pe care și tu le respecți, vor funcționa mult mai bine. De asemenea, felul superficial de a te comporta cu copilul, îți subminează autoritatea.

Nu uita acest lucru: copiii învață cel mai bine privind la adulți, în mod special, la părinții lor. Așa că, asigură-te că propriul tău comportament este material prețios de învățare pentru copil. Fii un model bun pentru el! Când îți rogi copilul să ridice de jos jucăriile, vei avea o influență mai puternică asupra lui, dacă vei pune la loc, în ordine, propriile tale lucruri, decât să le lași pretutindeni prin cameră.

Elimină tentația

Până acum, ai înțeles că micuțul vrea să exploreze și să investigheze lumea. Copiii sunt în mod natural curioși, așa că, este înțelept să eliminăm tentațiile, ori de câte ori este posibil. Asta presupune ca televizorul, telefoanele și echipamentele video să aibă un loc mai puțin accesibil, la fel ca și obiectele mărunte pe care copiii mai mici le pot înghiți (bijuterii, nasturi, etc.).

Întotdeauna, sub nicio formă, nu lăsa la îndemâna copilului medicamente sau alte substanțe periculoase. Păstrează-le în locuri speciale, acolo unde știi sigur că nu au acces copiii.

Distrage-i atenția

Dacă se încăpățânează să se joace cu un obiect nepotrivit sau periculos, spune-i cu calm: „nu” și ia-l pe copil din locul respectiv sau distrage-i atenția printr-o altă activitate.

Este important să nu-ți bruschezi copilul, să-l lovești sau să-l plesnești. La această vârstă, copiii nu sunt capabili să facă legătura între comportamentul lor și pedeapsa fizică. Mesajul pe care îl transmiți copilului, atunci când îl bruschezi, este acela că este în regulă să lovești pe cineva atunci când ești furios. Academia Americană de Pediatrie (AAP) descurajează aplicarea pedepselor fizice, care nu sunt mai eficace decât alte forme de disciplinare, cum ar fi, spre exemplu, retragerea în cameră, în singurătate, timp de câteva minute (trad. engl. „time out”).

Practică time out-ul

Atunci când este necesar să-ți disciplinezi copilul, pauzele (trad. engl. „time outs”) pot fi o formă potrivită de corecție. Unui copil de 2-3 ani, care continuă să lovească, să muște sau să arunce cu mâncare, spre exemplu, trebuie să i se spună de ce anume comportamentul său este inacceptabil și apoi trebuie dus în locul special amenajat pentru o pauză –  acest loc poate fi scaunul lui de bucătărie sau treptele de sus ale scării. Pauza poate dura 1-2 minute, pentru a se calma.

Ca și regulă generală, cam 1 minut pentru fiecare an de vârstă a copilului, este un bun ghid pentru durata time out-ului. Pauzele mai scurte pot fi eficiente, însă, cele mai lungi nu aduc beneficii și, uneori, îți subminează eforturile și autoritatea, în cazul în care, copilul tău se ridică mai repede (și refuză să se întoarcă la locul destinat), înainte ca tu să-l anunți că time out-ul a luat sfârșit.

Cum să eviți crizele temperamentale

Chiar și copiii care se poartă bine de obicei, pot avea ieșiri necontrolate din când în când. Crizele sunt obișnuite în această perioadă, deoarece copiii înțeleg mai mult decât pot exprima iar aceasta duce adesea la frustrare, când nu pot să-și comunice nevoile.

Mai sunt și alte motive pentru care copiii pot deveni frustrați, spre exemplu, atunci când nu pot îmbrăca păpușa sau să țină pasul (într-o anumită activitate) cu un frate sau soră mai mare. Forța conflictului urmează atunci când copilul tău vrea, prea curând, mai multă independență și autonomie.

Cea mai bună modalitate de a gestiona crizele temperamentale sau isteriile, este de a le evita, în primul rând, ori de câte ori este posibil.

Iată câteva strategii care ar putea fi de folos:

  • Asigură-te că micuțul nu se poartă în felul acesta doar ca să atragă atenția, pur și simplu. Încearcă să stabilești un obicei din a-ți surprinde copilul atunci când se poartă bine, ceea ce presupune recompensarea acestuia cu atenție pentru comportamentul pozitiv.
  • Oferă copilului control asupra lucrurilor mărunte. Aceasta poate împlini nevoia lui de independență și înlătură conflictele. Pune-l în fața unor alegeri minore și obișnuite precum : „Ai vrea un măr sau o banană ca desert pentru prânz?”.
  • Atunci când copiii se joacă sau încearcă să aducă la îndeplinire o nouă îndatorire, oferă-le jucării potrivite vârstei sau jocuri. De asemenea, începe cu însărcinări simple, după care poți trece la altele mai complexe.
  • Tratează dorința copilului cu considerație atunci când acesta vrea ceva. Este nepotrivită? Poate că nu. Alege-ți conflictele; adaptează-te atunci când poți.
  • Cunoaște limitele copilului tău. Dacă știi că acesta este obosit, atunci, nu-i cel mai bun moment pentru a merge la cumpărături sau să-l împovărezi cu încă o îndatorire.

Când accesele de furie se măresc

Dacă micuțul are un acces de furie, păstrează-ți calmul. Nu complica problema cu propria ta frustrare. Copiii pot simți atunci când părinții devin epuizați – fapt ce duce la înrăutățirea situației. Încearcă să înțelegi ce s-a întâmplat mai înainte cu copilul. Spre exemplu, dacă tocmai ce a avut parte de o mare dezamăgire – și în cazul acesta, poate că ar avea nevoie de sprijin.

Ignorarea accesului de furie este o altă cale de a rezolva problema – dacă manifestarea respectivă nu reprezintă nicio amenințare pentru copil sau ceilalți. Copiii care se află în pericolul de a se răni sau de a-i răni pe ceilalți în timpul crizelor de isterie, ar trebui să fie duși într-un loc liniștit și sigur pentru a se calma.

Unii copii vor trece prin momente dificile până vor înceta cu furia. În aceste cazuri, ar putea fi de folos să spui: „Te voi ajuta să te liniștești acum”. Dar, indiferent ce faci, NU recompensa copilul, îndeplinindu-i dorințele. Asta doar va dovedi că accesele necontrolate sunt o tactică efectivă pentru a obține ceea ce vrea. În schimb, laudă-ți copilul prin cuvinte încurajatoare, pentru că și-a recâștigat auto-controlul.

Pe măsură ce li se îmbunătățesc deprinderile limbajului și se maturizează, copiii devin mai buni în a-și controla frustrarea iar accesele de mânie se răresc. Dacă ai dificultăți în a trata accesele de mânie ale copilului sau ai întrebări referitoare la disciplină, cere sfatul medicului pediatru.

Citeste  Comunicarea cu copilul de 2-3 ani

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here